Piczo

Log in!
Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.

Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Ok, I got it
INAPOI la pagina principala
SCURT ISTORIC despre plantele miraculoase din lume, pe care FOREVER le foloseste in produsele sale
MACA
Radacina de MACA (Lepidium meyenii)

Indienii peruvieni din zilele noastre cultiva si cresc MACA in acelasi mod traditional in care stramosii lor incasi o faceau acum 2000 de ani, fara pesticide sau substante chimice. Aceasta planta (Lepidum Meyenii – MACA) are o radacina extrem de robusta si creste pe platourile alpine la altitudini ce trec adesea de 4000 de metri. Conditiile aspre, printre cele mai dure din lume (lumina solara intensa, vanturi violente, temperaturi sub zero grade) sunt probabil motivul pentru care aceasta planta detine atatea proprietati sanogene, care, la randul lor, au ajutat populatia locala sa traiasca fara probleme atatea sute de ani in conditii vitrege.

  - Proprietati adaptogenice si intarirea sistemului imunitar -
MACA este un adaptogen puternic, un complex de factori care ajuta la refacerea echilibrului sau homeostaziei organismului. Actioneaza in organism pentru a-l ajuta sa se adapteze la situatiile solicitante. De asemenea, adaptogenii intaresc sistemul imunitar si armonizeaza functiile generale ale organismului.

  - Echilibru hormonal -
MACA este eficace in reducerea simptomelor premenstruale ca balonarea, crampele si instabilitatea emotionala. Ca un exemplu, multe femei observa o imbunatatire a acestora dupa numai o saptamana de folosire a MACA. Se pare ca MACA ajuta sistemul endocrin si favorizeaza producerea naturala de catre ovare si alte glande endocrine (suprarenale, pancreasul, tiroida) a hormonilor necesari, contribuind la obtinerea unui echilibru functional al organismului. In plus, MACA ajuta la promovarea functiei sexuale la femei prin intensificarea apetitului sexual si a lubrifierii vaginale.

  - Energie sporita -
Peruvienii au folosit MACA timp de secole ca tonic general. Cercetarile recente au aratat ca alcaloizii din radacina, exercita un efect benefic asupra glandelor suprarenale, producand astfel un plus de energie si vitalitate. Aceste proprietati fac din MACA un supliment ideal pentru studenti, oameni de afaceri, scriitori, sportivi si pentru orice persoana care are nevoie de un plus de energie.
MACA nu contine agenti excitanti, ci ofera avantaje numai datorita continutului sau bogat de aminoacizi, acizi grasi, vitamine si minerale.

  - Rezistenta fizica si performanta -
MACA este utilizata din ce in ce mai mult de nenumarati sportivi de talie mondiala pentru imbunatatirea energiei, rezistentei si performantei sportive, ca o alternativa sanatoasa, eficace si sigura la substantele anabolizante.

  - Afrodisiac si stimulator al fertilitatii -
MACA era binecunoscuta in antichitate pentru sporirea dorintei sexuale, a libidoului, vitalitatii, energiei si performantelor sexuale.
De asemenea, MACA contribuie si la sporirea fertilitatii prin stimularea spermatogenezei (creste numarul de spermatozoizi) si a ovulatiei prin actiunea unui numar de patru alcaloizi numiti glucozilonati.
Numeroase studii de laborator au demonstrat efectele benefice ale MACA in acest sens, rezultatele fiind deosebit de semnificative.

  - Toleranta ridicata -
MACA este foarte bine tolerata de organismul uman, necunoscandu-se pana in prezent nici o contraindicatie sau efect secundar chiar la doze record de 8000mg/Kg corp, in studiile de toxicitate efectuate.
Lycium (catina de gard) - secretul tibetan si chinez al sanatatii

Se poate observa o tendinta generala de degradare a sanatatii la nivel mondial. Din ce in ce mai multi oameni mor din cauza bolilor sistemului cardiorespirator, sau boli mult mai grave cum ar fi cancerul. Insa oare de ce nu ne punem intrebarea cum de am ajuns in aceasta situatie dramatica? Exista o cale de iesire totusi, iar raspunsul il gasim la vechile civilizatii tibetane si chineze, si acesta este catina de garduri (un arbust care creste in Asia de Nord).
Aceasta este cea mai concentrata planta in substante nutritive din cate exista pe pamant. Cunoscuta sub denumirea stiintifica Lycium Barbarum, este folosita de mii de ani de terapeutii chinezi si cei tibetani, ca un izvor de sanatate.
Lycium este o adevarata comoara nationala pentru China si este folosita in medicina traditionala de mai mult de 5000 de ani. Textele antice referitoare la medicina chineza celebrau aceasta planta pentru larga sa intrebuintare inclusiv pentru proprietatea de intarire a fortei vitale a oganismului. Oamenii care consumau fructele de catina de gard, se pare ca nu erau atinsi de boli precum artrita, cancer sau diabet.
Mai mult, speranta de viata a acestora a atins varsta de 100 de ani. In 1988 s-a realizat la Beijing un studiu asupra continutului chimic al fructelor uscate de lycium. Iata ce s-a descoperit, spre uimirea tuturor: pe langa o cantitate considerabila de vitamina B1 si B6 (de care organismul are nevoie pentru a transforma hrana in energie) dar si vitamina E (care nu a mai fost gasita in nici un alt fruct pana in prezent), aceste fructe contin mai multe proteine decat graul, 18 aminoacizi (8 dintre acestia esentiali vietii), 21 de minerale (inclusiv cantitati semnificative de zinc, fier, cupru, calciu, seleniu, fosfor si germaniu - ultimul fiind un agent anticancerigen aproape niciodata gasit in alimente), mai mult betacaroten decat in morcovi, de 500 de ori mai multa vitamina C decat in portocale, acizi grasi esentiali (necesari pentru producerea de hormoni si pentru functionarea normala a creierului si sistemului nervos) si, de asemenea este sursa cea mai bogata in carotenoide (pigmenti grasi naturali solubili care joaca un rol critic in activitatea vitaminei A in organism) decat orice alt aliment de pe glob.
Si inca nu este tot. Lycium Barbarum mai contine o serie de compusi care concura la mentinerea sanatatii: - Beta-sitosterol - un agent antiinflamator care ajuta la reducerea nivelului de colesterol si, de asemenea, adjuvant in tratarea impotentei si a afectiunilor prostatei
- Zeaxatin si lutin - cu rol important in protejarea ochilor
- Betaina - folosita de ficat pentru a realiza reactiile de detoxifiere; acest compus este cunoscut ca un protector al ADN-ului, imbunatateste memoria, ajuta la dezvoltarea masei musculare.
- Cyperon - este un compus utilizat in tratamentul cancerului cervical; este folosit de asemenea in problemele circulatorii dar si cele aparute la menstruatie.
- Solavetivona - este un puternic agent antifungic si antibacterial.
- Fisalin - un compus natural care intareste sistemul imunitar, si care este eficient in tratamentul leucemiei, hepatitei B si a cancerului.
Destul de recent a fost dezvoltata o procedura de laborator prin care se poate determina cantitatea de antioxidanti pe care o contine hrana consumata. Procedura poarta denumirea de capacitate de absortie a radicallilor de oxigen (ORAC). Metoda ORAC este cea mai precisa si de incredere metoda de masurare a capacitatii antioxidantilor de a absorbi radicalii liberi. Este singurul test in care se iau in considerare atat timpul cat si gradul de inhibare a radicalilor liberi. Conform rezultatelor, o persoana de varsta medie are nevoie de 3000-5000 de unitati ORAC pe zi pentru ca antioxidantii sa aiba un efect semnificativ asupra plasmei si tesutului. Trei gustari zilnice constand in fructe furnizeaza aproximativ 1200.
Acest lucru inseamna ca o persoana este privata de aproape 3800 de unitati pe zi, depinde de fructele si legumele consumate si de necesitatile fiecarui organism. Pentru a recupera diferenta, expertii recomanda suplimentele nutritive. Lycium Barbarum a fost apreciat ca fiind alimentul cu cea mai mare capacitate de antioxidant cu o valoare de aproape 3472 unitati ORAC. Insa trebuie amintita si vitamina E uleioasa cu o valoare de 3309, rodiile cu 3037, afinele cu 2400 si zmeura cu 1220.
Catina de gard s-a descoperit ca are in compozitia sa o cantitate foarte mare de polizaharide imunostimulatoare. Acum cativa ani in urma, cercetatori germani au izolat polizaharidele din Echinacea purpurea (foarte folosita in formulele medicinale) si le-au amesecat cu celule albe din sange in eprubete. Au descoperit faptul ca polizaharidele activeaza profund celulele albe, stimulandu-le sa distruga efectiv celulele tumorale.
Fructele de lycium sunt folosite si in combinatii cu diferite alte plante pentru a mentine sanatatea generala si pentru a preveni afectiunile cronice precum slabirea articulatiilor, ameteli, degradarea vazului, dureri de cap, insomnie, boli cronice ale ficatului, diabet, tuberculoza si hipertensiune.
Rezultatele studierii acetei plante releva urmatoarele actiuni:
- sustine un sistem imunitar sanatos;
- are proprietati de incetinire a proceselor de imbatranire datorita compusilor antioxidanti;
- previne aparitia tumorilor canceroase;
- are un rol important de protectie hepatica;
- ajuta la imbunatatirea acuitatii vizuale;
- au proprietate de intensificare nutritionala si atletica.
Jojoba: “Aluna desertului”

Jojoba, (pronuntat ho-ho-ba), cunoscut ca “aluna desertului,” a fost folosit timp de sute de ani de indienii apasi din desertul Sonora, sud-vestul Statelor Unite si nordul Mexicului.
Indienii americani de astazi folosesc samanta cam in acelasi mod ca stramosii lor – ca medicament si mancare pentru familii si animale. Uleiul revitalizeaza si ingrijeste parul. Semintele prajite sunt folosite pentru a crea o bautura fierbinte unica.
Dupa ce uleiul este extras din samanta ramane o substanta numita “praf.” Aceasta contine pana la 30% proteine cu 17 amino-acizi, facand praful de jojoba o sursa valoroasa de elemente nutritive. Praful nutritiv contine de asemenea simmondsin, folosit pentru reducerea apetitului, care, dupa ce este inlaturat pate fi folosit pentru hranirea animalelor. Cercetatorii analizeaza in prezent cum pot folosi simmondsinul pentru oameni.
Anticii nu au folosit uleiul extras doar pentru rani sau inflamatii ci si pentru refacerea pielii ridate si cu cicatrici. Pielea isi pierde elasticitatea datorita expunerii indelungate la soare sau datorita imbatranirii. Compusii gasiti in jojoba reduc efectele imbatranirii, oferind o infatisarea mai tanara si cu mai putine riduri prin cresterea elasticitatii pielii. Uleiul din jojoba nu are miros si se absoarbe usor, asadar nu exista nici o senzatie de grasime dupa ce este aplicat, deoarece este foarte similar cu propriul nostru ulei de piele – sebum.
Deoarece jojoba reface echilibrul de pH al pielii, planta vindeca mici afectiuni ale acesteia precum acnee, arsuri de soare, piele crapata, mancarimi si pete faciale. Cand se aplica pe pielea capului jojoba inlatura uleiurile adunate si alte substante din par, eliminand matreata deoarece umezeste pielea uscata.
In anii 1920 si 1930, s-a descoperit ca uleiul de jojoba si uleiul de balena au structuri si proprietati aproape identice, exceptie facand mirosul de peste al uleiului de balena. Prin urmare, uleiul de jojoba a fost capabil sa inlocuiasca uleiul de balena din cosmetice si industrie.
Ce este de fapt uleiul de Jojoba

Ne intoarcem in anul 1882 cand un botanist pe nume H.F.Link a descoperit de langa California un mic arbust. Domnul Link a numit planta dupa numele unor botanisti englezi T.W.Simmonds. Numele original al plantei jojoba este de fapt "Simmondsia chinesis". Inainte ca englezii sa inceapa sa vaneze balene, jojoba incepuse deja sa fie cultivata. Pana atunci, produsele de ingrijire a corpului si cosmeticele se obtineau din uleiul de la balene. Dupa intezicerea vanatului balenelor, au inceput cautarile pentru un inlocuitorul   acelui seu.
  Aceasta planta, produce niste pastai si s-a descoperit ca aceste boabe secreta un ulei. Oamenii din sudul Californiei si din Mexic au intrebuintat mult timp acest ulei ca pe un remediu impotriva ranilor dar si ca pe un produs cosmetic. Japonezii au facut o serie de cercetari in urma carora au descoperit ca uleiul de jojoba nu este toxic pielii si nu creaza probleme. In curand, s-a descoperit si efectul benefic extraordinar al acestui ulei.
  Uleiul de jojoba exista astazi sub forma de ceara, care poate deveni lichid la temperatura camerei. "Uleiul" are aceeasi componenta chimicala pe care o are si sebumul creat de pielea noastra in mod natural. De fapt este unul dintre cele mai eficiente uleiuri datorita puterii rapide de absorbtie al acestuia. De aceea, a juns in scurt timp sa fie folosit si   la produsele pentru par si corp.
  Acest ulei este foarte potrivit pentru persoanele cu o piele sensibila, incluzand in aceasta categorie si eczemele, in cazul carora uleiul de jojoba poate fii folosit si ca medicament. Ajuta pielea sa devina mai moale si parul il face mai stralucitor.
  Este cunoscut de asemeni si ca un remediu impotriva incretiturilor pielii sau a semnelor asemanatoare   ridurilor. Mai mult, ajuta la scoaterea la suprafata a celulelor noi. Are chiar si cateva proprietati anti-bacteriene.
  Datorita acestor   proprietatii extraordinare pe care uleiul de jojoba le detine, nu este nici o mirare ca este folosit in producerea diferitelor produse pentru par, piele in special pentru fata. Poate ajuta si la tratarea acneei sau a ridurilor.
  Adauga esente din uleiul tau favorit, precum cel de levantica si adauga aproximativ 40-50 de picaturi din acest ulei peste compozitia creata mai devreme, formata din ulei de jojoba. Extinde-l apoi pe toata suprafata fetei tale.  
  Planta cunoscuta sub numele de jojoba a constitiut o importanta descoperire. Proprietatile ei surprinzatoare ajuta la crearea unei pieli mai delicate si ajuta in acelasi timp persoanele cu o piele mai sensibila. Daca hotarasti sa iti cumperi un asemenea produs atentie la modul in care uleiul este fabricat; sa fie crescut organic, nu extras in mod chimical.
Aztecii foloseau semintele de Jojoba pentru mancare si uleiul extras din seminte pentru uz cosmetic si pentru tratarea ranilor.
Jojoba a primit insa denumirea stiintifica de Buxus chinensis dintr-o eroare. Botanistul Link, in calatoria sa din jurul lumii, colecta seminte si plante pe care le punea intr-un catalog cu o descriere aferenta. Aflat in China, din greseala a incurcat semintele de Jojoba cu alte seminte, de aici denumirea de chinensis.
De fapt Jojoba nu e originara din China asa cum sugereaza denumirea sa stiintifica.
Ginkgo Biloba, o plantă terapeutică

Ginkgo este o plantă cultivată din antichitate în China şi Japonia. Datorită proprietăţilor terapeutice ale frunzelor sale, este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale. Arborele Ginkgo face parte din familia Ginkgoaceae, având o vechime de aproape 200 de milioane de ani.
Frunzele acestui arbore au o formă bilobată, de aici provenind denumirea de Ginko Biloba. Acestea sunt folosite în tratamentul a numeroase boli. În antichitate, medicii foloseau frunzele de Ginko pentru a trata afecţiunile pulmonare şi astmul bronşic.
Tratează pierderile de memorie
Acţiunea farmacologică a Ginkgo Biloba se datorează glucozidelor, flavonoidelor şi glinkolidelor, prezente în frunzele, dar şi în fructele arborelui. S-a demonstrat că unele substanţe au efecte vasodilatatoare, contribuind astfel la creşterea fluxului sangvin spre creier şi extremităţi. Efectul vasodilatator apare datorită stimulării sintezei factorului endotelial şi prostaciclinei, aceste substanţe influenţând tonusul muşchilor netezi, care înconjoară vasele de sânge.
Extractul de Ginkgo Biloba mai este folosit în tratamentul împotriva pierderilor de memorie pe termen scurt şi senilităţii.
Efecte antioxidante
În Germania, Ginkgo Biloba este cea mai recomandată plantă medicinală, deoarece extractul din frunze este eficient în tratamentul maladiei Alzheimer. Efectul apare ca urmare a creşterii producţiei substanţelor neurotransmiţătoare (dopamina şi noradrenalina) şi a creşterii tonusului muşchilor netezi care înconjoară vasele de sânge din creier.
Se mai recomandă folosirea plantei în combaterea impotenţei cauzate de tratamentul cu antidepresive. De asemenea, datorită flavonoidelor prezente în frunzele de Ginkgo, planta poate fi utilizată cu succes şi ca antioxidant puternic, exercitând o acţiune protectoare asupra membranelor celulei, menţinându-le astfel integritatea.
Alte recomandări
Ginkgo Biloba poate fi folosită cu succes în tratamentul astmului, datorită prezenţei unui inhibitor care reduce formarea cheagurilor de sânge, dar şi datorită flavonoidelor care diminuează răspunsul inflamatoriu.
Doza zilnică este de 40-80 mg de extract, de trei ori pe zi. Ginkgo Biloba este recomandată, de asemenea, în circulaţie sangvină proastă la nivelul picioarelor, sindrom premenstrual, rău de înălţime, ameţeală, tinitus (ţiuituri ale urechilor), degenerescenţa maculară (boală oftalmologică, în urma căreia poate apărea distrugerea vederii centrale).
Frunzele concentrează cea mai mare parte din proprietăţile curative ale plantei.
Echinacea

Echinacea te scapa de raceala!
Echinacea este o planta cu numeroase utilizari in medicina, fiind folosita, in special, in tratamentul artritelor, al racelilor, al gripei, al colicilor, al infectiilor, al ranilor deschise si, nu in ultimul rand, al muscaturilor de sarpe. Echinacea are calitati antibiotice, antivirale si antiinflamatorii, fiind ideala in acest sezon, in care amenintarea gripei planeaza oricand asupra noastra.

Aceasta planta este folosita intens pentru tratarea infectiilor respiratorii si de tract urinar. Intern, echinacea sporeste rezistenta la boli a organismului, inclusiv la raceala obisnuita si senzatia de durere in gat. Extern, cremele cu echinacea vindeca rapid ranile de la suprafata epidermei. De asemenea, aceasta planta este folosita pentru tratarea candidozei (infectie vaginala cu Candida Albicans), artritei, reumatismului si cancerului, insa eficienta sa pe aceste planuri nu a fost demonstrata stiintific.

Cat de eficienta este echinacea?

Efectele benefice ale acestei plante in tratarea infectiilor poate rezulta din stimularea sistemului imunitar - administrarea de echinacea duce la cresterea numarului de celule imune din sange, ajutand astfel la o combatere rapida a racelilor si a afectiunilor conexe.

Echinacea sporeste abilitatea celulelor de a distruge bacteriile, de a inhiba virusurile si de a activa alte raspunsuri si reactii de imunizare a organismului.

Deoarece are proprietati antiinflamatorii, este folosita in creme si unguente, pentru tratarea ranilor greu vindecabile. Desi are capacitati de tratare a unei varietati de boli si afectiuni, sunt necesare mai multe studii referitoare la eficienta si siguranta folosirii acestei plante in medicina.
Ginseng

Ginseng pentru sănătate şi vitalitate
Banii nu aduc fericirea, dar se pare că unele plante au această capacitate şi în special ginsengul, o plantă originară din China, care reuşeşte în mod miraculos să ne scape de depresie sau de astenie.

Ginsengul face parte din familia araliaceelor. Este o plantă provenită din China, dar care este cultivată şi în Americi, în Australia, India şi Coreea, proprietăţile sale terapeutice fiind cunoscute de mai bine de 4.000 de ani. După ce în secolul al XVIII‑lea ginsengul a apărut în Occident, doar pentru a dispărea la fel de repede cum a fost adus, planta cu efecte miraculoase a revenit în forţă în jurul anilor 1960.

Care ar fi explicaţia pentru succesul atît de mare de care s‑a bucurat ginsengul? S‑a descoperit că rădăcinile sale sînt foarte bogate în substanţe benefice pentru organism, motiv pentru care planta a fost supranumită "rădăcina vieţii". În plus, concentraţia excepţională de vitamine, oligoelemente şi minerale au făcut ca ginsengul să devină peste noapte un veritabil produs‑minune, apreciat şi lăudat pentru numeroasele binefaceri pe care le aduce sănătăţii.

Considerat mult timp drept un afrodisiac foarte puternic, ginsengul posedă totuşi proprietăţi ce depăşesc cu mult această "limită". În primul rînd, ginsengul combate stresul, oboseala şi toate efectele negative ale acestora, manifestate prin tulburări de somn, angoase, probleme de concentrare. Apoi, "rădăcina vieţii" are efecte benefice asupra stării de sănătate, reglînd tensiunea arterială, combătînd reumatismul, anemia şi chiar ameliorînd starea bolnavilor de diabet. În plus, s‑a dovedit faptul că ginsengul poate încetini procesul de îmbătrînire şi este un aliat de nădejde pentru cei care vor să îşi exerseze memoria. În fine, această miraculoasă plantă întăreşte sistemul imunitar şi conferă o stare de bine, calm şi relaxare.

Datorită acestor proprietăţi, numeroase persoane au ales să se bucure de binefacerile ginsengului: bărbaţi şi femei, tineri şi bătrîni care fie trec printr‑o stare de oboseală trecătoare, fie printr‑o perioadă de stres, cu toţii pot profita din plin de "rădăcina vieţii".

Ginsengul se găseşte pe piaţă sub diferite forme: ceai, jeleu, suplimente alimentare sub formă de capsule sau fiole. Dacă vă place gustul acestei plante, optaţi pentru ceai, datorită căruia veţi beneficia de un aport regulat de substanţe benefice. Începeţi fiecare zi cu o ceaşcă de ceai de ginseng băută pe stomacul gol, beţi una la prînz şi încă una după amiază, şi veţi constata că vă simţiţi mai bine cu fiecare zi ce trece. Dacă gustul de ginseng nu este tocmai pe placul dumneavoastră, optaţi pentru capsule sau fiole ce conţin "rădăcina vieţii". În general, o cură de ginseng durează între trei şi şase săptămîni, dar poate dura şi mai mult, în funcţie de cît de gravă este problema cu care vă confruntaţi.
Cardamom (Elettaria cardamomum)
Familia plantei
Zingiberaceae (familia ghimbir).
Sinonime botanice
Amomum cardamomum
Origine
Sudul Indiei şi Sri Lanka. Cardamomul indian este puţin mai mic, dar mai aromat.
Cu toate că India este cel mai mare producător de cardamom, numai o mică parte din producţia indiană este exportată din cauza marii cereri domestice. Principala ţară exportatoare este Guatemala, unde cultivarea cardamomului a fost introdusă de mai puţin de un secol şi unde tot cardamomul este cultivat pentru export.
Părţi folosite ale plantei
Seminţele. De obicei fructele (păstăile) se vând întregi deoarece altfel îşi pierd aroma.
Calităţi senzoriale
Dulce şi aromat, foarte plăcut.
Constituenţi principali
Conţinutul de uleiuri esenţiale din seminţe este puternic dependent de condiţiile de depozitare, dar poate fi de 8%. În ulei s-au găsit α-terpinol 45%, mircen 27%, limonen 8%, mentonă 6%, β-felandren 3%, 1,8-cineol 2%, sabinen 2% şi heptan 2%. (Phytochemistry, 26, 207, 1987). Alte surse au raportat 1,8-cineol (20 până la 50%), α -terpenilacetat (30%), sabinen, limonene (2 până la 14%) şi borneol.

Cardamom verde păstăi şi seminţe
Utilizare
Cardamomul este adesea cotat ca al treilea cel mai scump condiment din lume (după şofran şi vanilie), iar preţul ridicat reflectă reputaţia celui mai plăcut parfumat condiment. În ciuda numeroaselor lui aplicaţii în bucătăriile din Sri Lanka, India şi Iran, 60% din producţia lumii este exportată în ţările arabe (sud vestul Asiei, nordul Africii), unde partea cea mai mare este folosită la prepararea cafelei. Cafeaua cu aromă de cardamom, aproape un simbol al ospitalităţii arabe, poate fi preparată prin simpla adăugare a cardamomului proaspăt măcinat la cafeaua pudră; de asemenea, câteva păstăi de cardamom pot fi adăugate în cafeaua fierbinte. Beduinii (nomazi arabi) au câteodată vase de cafea care pot păstra câteva capsule de cardamom în gâtul vasului, cafeaua intrând în contact cu condimentul numai când este turnată în ceşti.
În Etiopia, prepararea cafelei are un rol important şi implică diferite ritualuri (ceremonia cafelei). Boabele de cafea sunt mereu râşnite imediat înaintea utilizării, adesea împreună cu condimente (cuişoare, cardamom). După răcire, se macină şi se prepară cafeaua. La servire se pot adăuga alte arome, de exemplu frunze proaspete de rută de grădină .
Cu toate aceste, nu tot cardamomul este folosit la prepararea cafelei în ţările arabe; este de asemenea folosit la gătit. Mixul condimentar numit baharat din Arabia peninsulară conţine cardamom ca şi pasta zhoug din Yemen.
Arabilor de asemenea le place cardamomul în mâncărurile de carne şi orez (de ex. kabsah), care conţin o multitudine de condimente similare biriyanis- ului indian.
În plus, cardamomul este popular în nordul şi estul Africii, unde populaţia este predominant arabică. Apare în amestecurile marocane ras el hanout sau faimoasele condimente etiopiene berebere.
În Europa cardamomul este mai degrabă necunoscut, dar poate fi găsit în unele reţete de fursecuri (de exemplu Lebkuchen -ul german). Totuşi utilizarea lui este rară, cu excepţia ţărilor scandinavice unde cardamomul este popular nu numai la gătit sau în pâinea dulce dar de asemenea în patiserie şi cârnaţi.
În bucătăria Moghul (în nordul Indiei), cardamomul este folosit abundent în delicioasele feluri de orez numite biriyanis , dar este de asemenea găsit în câteva mâncăruri din carne din aceleaşi regiuni.
În Sri Lanka, păstăile sunt adăugate la felurile cu carne de vită sau pui, împreună cu scorţişoara. Dulciurile cu aromă de cardamom se găsesc peste tot în India.
Seminţele îşi pierd aroma repede când sunt măcinate; chiar lăsate întregi, suferă pierderi de aproape 40% pe an din uleiul esenţial. De aceea, numai păstăile întregi de cardamom ar trebui cumpărate; înainte de a fi folosite, păstăile ar trebui sfărâmate. Păstăile verzi sunt superiore în aromă celor galbene sau albe.
Gymnema sylvestre
Gymnema creşte în pădurile Indiei, fiind utilizată de către vindecătorii care practică medicina ayurvedică pentru tratamentul dezechilibrelor zahărului din sânge. Persoanele bolnave de diabet de tip 1 cât şi de tip 2 pot lua capsule din extractul de Gymnema sylvestre. Aceasta plantă se recomandă şi în cazul Sindromului X metabolic; factorul principal al acestei afecţiuni îi constituie rezistenţa la insulină. Aceste persoane prezintă semne de intoleranţă la glucoză, obezitate, hipertensiune aterială, nivel crescut al colesterolului şi trigliceridelor. Se recomandă ca tratamentul cu această plantă să fie asociat cu un regim alimentar adecvat şi cu mişcare. Gymnema se recomandă a fi luată câte 400-600 mg, pe parcursul unei zile. Gymnema poate fi asociată şi cu alte plante care reglează glicemia, precum Momordica charantia şi Schinduful (Trigonella foenum graecum). Se recomandă a nu fi administrată femeilor gravide.
GANODERMA LUCIDUM (ciuperca Reishi).
Este cunoscută în China datorită proprietăţilor de stimulare şi reglare a metabolismului, favorizarea circulaţiei sanguine, fiind denumit "elixir al vieţii", având reputaţia în ţările asiatice de remediu tonic de prelungire a vieţii. Dintre multiplele ei efecte benefice semnalate de către oamenii de ştiinţă, amintim câteva:
• favorizează circulaţia sanguină; -combate convulsiile; -antialergic, antiinflamator;
• reglează nivelul glicemiei; -scade nivelul colesterolului;
• contribuie la înlăturarea efectului dăunător al radicalilor liberi, activând sistemul imunitar;
• relaxează muşchii cardiaci; -uşurează simptomele astmatice;
• stabilizează tensiunea arterială;
• favorizează circulaţia sanguină în creier şi scade retenţia fluidelor;
• favorizează circulaţia sanguină periferică; -creşte metabolismul;
• înlătură oboseala;
• inhibă înmulţirea bacteriilor.
SCHISANDRA (Schisandra chinensis)
- plantă căţărătoare cu boabe mici, roşii, originară din China, în medicina populară chineză, se utilizează în tuse uscată, astm bronşic, transpiraţii nocturne, emisie seminală nocturnă, diaree cronică, tonic în oboseală cronică. Din 1980, medicii chinezi au început un studiu cu Schisandra în tratamentul hepatitei, având la baza proprietatea hepatoprotectoare, cât şi natura constituenţilor activi, schisandra fiind un adaptogen recunoscut cu capacitatea de a creşte rezistenţa organismului faţă de boli, stres şi infecţii, echilibrează funcţiile organismului, protejează împotriva radiaţiilor, scade nivelul înalt de colesterol, creşte forţa de viaţă.
FO-TI
este cunoscut în China ca un remediu tonic regenerant, prevenind atât încărunţirea părului, precum şi apariţia celorlalte semne premature ale îmbătrânirii, fiind considerat un remediu în creşterea fertilităţii şi menţinerea forţei şi a vigorii. Experienţele efectuate cu extract de FO-LI arată o activitate antitumorală. Această plantă protejează împotriva bolilor cardiace prin prevenirea coagulării sângelui şi prin scăderea presiunii sanguine.